Se făcea că stătea că încercam să dorm și, dorm,nu cred că am dormit mult dar visul este următorul se făcea că eram în același loc pe salteaua mea sărăcăcioasă, cu fața(nu cu spatele cum am dormit) și calculatorul era pornit (sau nu)( ca și în momentul în care am adormit mai acum câteva ore) și se făcea că era acoperit de praf moment în care nu mai știu exact, dar parcă am suflat sau a venit un vânt( nu mai știu ) și a șters ecranul monitorului de praf și a rămas un contur de praf care semăna cu fața unui diavol probabil desenat cu trăsături puțin japoneze ochii înguști tip manga dintr-o linie, cornițe( pentru că nu erau realiste ci mai degrabă tot manga), și apoi conturul de praf care întruchipa fața de magog roșu din Heroes 3 în manga, s-a înroșit și parcă m-am trezit! Nu mai pot să descriu ce senzație am avut când s-a întâmplat asta, dar oricum, nu una plăcută.Visul țin să precizez că a durat, parcă câteva ore de somn. Țin să amintesc că am avut și eu de asemeni un prieten care a visat niște mici diavoli în somn sau i-a văzut în realitate, într-o tabără.Mi-a povestit și că el odată a visat de trei ori ceva asemănător, până a făcut accident. A supraviețuit. Vă spun asta pentru a ține minte detaliile visului și data. Poate pot să leg ceva din visul ăsta cu conștientul și subconștientul meu plin de informații și cunoaștere care atârnă greu pe conștiința mea.Vedeți corelarea psihosocilă a viselor cu noi, și a viselor cu realitatea , dar și a noastră cu realitatea ? Discuțiile pot fi interminabile.dar adânc în sufletul meu ( dacă o exista suflet spirit poate există, dar suflet?) simt o greutate care apasă, emoții, frustrări, nervi, izbucniri, sentimente și mă gândesc că mintea mea lucrează singură.De ce cred asta? Pentru că ne folosim doar 5% până la 15-30% din creier, nu ? Dacă aș putea să îmi folosesc tot creierul, toată activitatea mea cerebrală ar activa abilități care mi-ar putea da voie să comunic prin telepatie. Și vai ce mi-aș dori să comunic persoanelor drage emoțiile mele, îngrijorările mele, dorințele mele, aspirațiile mele, lucruri care cu greu le exprimi în cuvinte și uneori le exprimi cu o totală dezacordanță.Aș fi transmis 1000 de sentimente de emoții și sentimente lucruri care prin imagini nu pot fi exprimate. Poate aș reuși prin asta să schimb pe cineva, să fac ceva...Dar uneori mă întreb dacă nu cumva sunt astea toate niște debitări ale gândirii mele de acum pentru că văd multe persoane care par incredibile dar se poartă cu tine atât de prost. Eu cred că, și am mai spus-o în altă postare pe blog, că toți oamenii din lume sunt emoționali legați cerebral și când ceva în lume, într-un colț, sau o insulă se întâmplă ceva rău, noi simțim.Probabil și fizic avem trăsăturile Neanthalului (care nu a dispărut și trăiește, suntem noi) precum osul numit mastodoit process (al craniului) care este mult mai mare și unde se conectează coloană cerebrală cu craniul.Evident mărimea acestui os face ca recepția sentimentelor, emoțiilor de către noi să fie mult mai mare. Și eu mi-am verificat această caracteristică și, da v-ați dat seama, aș putea să o am, întrucât puțin deasupra zonei de care se leagă coloana de craniu am un fel de umflătură, asta însemnând că am conștiința mai ridicată, sunt mai conectat la lume, prin emoții, sentimente și numai. Uneori am tendința să mă holbez la o persoană sau să mă uit fix în ochii lor, să încerc să prind ceva și pot să spun că am simțit emoții de agresivitate, de superdegajare sau atracție, uneori de stres chiar eu însumi mă trezesc în stres și depresie și mai pot să spun că poți capta și unele amintiri, frânturi de imagini, (nu numai emoții și sentimente), și poți să legi totul de situația în care te găsești.Pot spune că am văzut proiecția lor mentală asupra mea și eu am proiectat asupra lor gânduri. Nu pot să mă opresc uneori și să mă întreb dacă așa cum citim visele, putem citi și amintirile persoanelor dragi prin faptul că le privim în ochii. Eu chiar fac o proiecție a mea în situația persoanei, nu de câteva ori simțeam în rândul fetelor care îmi plăceau o senzație de greutate, tocmai pentru că simpatizam cu situația lor printr-o stare de ușoară tristețe solidară.
Dar existau și fete puternice, dar totul părea să îmi spună că atât cele din urmă cât și cele dintâi au călcat în străchini sau vor călca în străchini și dacă mă implic și mă complac în situația lor, nu ajung nicăieri. Repet, știu ce au făcut cele rele iar cele puternice parcă nu au nevoie, iar cele slabe mă atrag, dar în veci nu mai leg atracții față de oameni, de niciun fel. Pericolul care îl o interacțiune socială mă face să pun punct și să mai spun încă o dată că avem nevoie de vijelia naturii să vină să cuprindă lumea. Să fie o lume a Venerei care ucide cu un sărut care dă otravă de pe buzele ei.Sălbăticia să fie în puterea ei nederanjată fără picior de om. Omul nu face parte din natură. El este gunoiul abject al universului, o creație a unor ființe străine de noi, amestecat cu maimuțele care au caracterul ( monkey see monkey do) și nu au o conștiință minimă să stea puțin să gândească și să cântărească ce va face. Aceștia sunt oamenii lipsiți de conștiința faptelor lor conduși de gâmdirea de masă sub orice aspect! ...........................Rezultatul nu va fi unul favorabil pentru Omenire!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu